Crima organizată, o provocare ”hard” la adresa securităţii ”soft” a Balcanilor de Vest

Poziţia geografică a Balcanilor de Vest, regiune plasată între actori importanţi din estul şi vestul Europei, dar şi la graniţa intereselor concurente ale acestora, a fost catalogată de către anumite grupuri de experţi ca fiind una favorabilă, iar de alţii ca generatoare de riscuri şi ameninţări.

Din această cauză regiunea este privită ca o zonă de importanţă strategică, ce a generat totuşi puţine elemente care să contribuie la dezvoltarea sa la nivelul aşteptărilor. În perioada mai recentă a istoriei regiunii, a devenit, de fapt, o zonă propice activităţilor de crimă organizată[1] cum ar fi cele legate de comerţ ilegal, inclusiv trafic de droguri, arme şi fiinţe umane, migraţie ilegală, dar şi contrabandă cu diverse bunuri licite, ţigări şi produse petroliere.

După sfârşitul războiului din fosta Iugoslavie, potenţialul pentru orice alt conflict la scară largă în regiune a fost catalogat ca fiind unul redus, mai ales dacă luăm în considerare prezenţa unui număr considerabil de forţe militare ale NATO şi UE, cu diferite misiuni - KFOR în Kosovo, EUFOR în Bosnia şi Herţegovina (BIH). Este dificil să ne imaginăm un potenţial conflict între entităţile din regiune, deoarece provocările non-militare sunt mai numeroase şi mai ameninţătoare pentru Balcanii de Vest.

Ca urmare a analizei atente a paletei provocărilor cu care s-au confruntat şi continuă să se confrunte Balcanii de Vest, se poate afirma cu certitudine că provocările cele mai semnificative sunt generate de migraţia ilegală şi refugiaţi, terorismul, armele, drogurile, traficul de fiinţe umane, corupţia la nivel înalt, toate acestea făcând parte, conform studiilor de securitate, din categoria celor ce ţin de crima organizată sau, altfel spus, sunt provocări de securitate non-tradiţionale. Dacă avem în vedere că istoria este un proces ciclic, provocările de securitate tradiţionale pentru statele din Balcanii de Vest, care au la bază factori geopolitici, politici, economici, etnici, culturali, religioşi etc., sunt permanent însoţite şi chiar depăşite de provocările non-tradiţionale, care generează riscuri şi ameninţări de acelaşi tip la adresa securităţii în regiune. Una dintre cele mai importante provocări pentru Balcanii de Vest este, astfel, crima organizată.

***

Balcanii de Vest între ”hard security” şi ”soft security” 

Securitatea este un concept complex şi multidimensional în acelaşi timp, cercetătorii în acest domeniu definind "hard security" ca pe o securitate militară a priori (definită prin puterea militară deţinută), în timp de "soft security" implică ameninţări faţă de un stat de tipul celor non-tradiţionale.

Ţările din Balcanii de Vest constituie un grup relativ eterogen, mai ales din punct de vedere al progresului lor în domeniul consolidării democraţiei, dezvoltării economice şi consolidării statului de drept în cadrul societăţilor lor. Este drept că principalul lor obiectiv, pe termen scurt, este integrarea în UE sau, după caz, în Alianţa Nord-Atlantică, acest obiectiv constituind principala forţă motrice pentru implementarea reformelor şi transformărilor necesare (în majoritatea cazurilor direct legate de îndeplinirea unor standarde) în domeniul politic, militar, economic şi social. De fapt, integrarea în UE sau NATO sunt considerate ca opţiuni şi, în acelaşi timp, ca soluţii reale pentru toate aceste entităţi din Balcanii de Vest, un eventual eşec total pentru unele dintre ele putând crea un aşa-numit ”vid de securitate” în regiune.

Nu trebuie să omitem faptul că NATO se concentrează, în principal, pe ”hard security”, abordând în principal problemele militare, iar UE este implicată în ”soft security”. Analizând dinamica evoluţiilor din regiune, putem spune că a devenit clar că, începând cu 1999, provocările de tip ”hard security” au fost înlocuite rapid de provocările de tip ”soft security”.

Acest lucru este evidenţiat şi de entităţile din Balcanii de Vest, care au propriile lor strategii naţionale de securitate, în care definesc provocările, începând de la nivel naţional, regional şi continuând până la nivel internaţional. Astfel, în documentul intitulat ”Conceptul securităţii naţionale şi apărării din Macedonia” se precizează că principalele ameninţări naţionale sunt: ​​terorismul, crima organizată, migraţia ilegală, corupţia, traficul de fiinţe umane, droguri şi arme.

Un alt exemplu este ”Strategia pentru securitatea naţională pentru Muntenegru” unde se enumeră aproape aceleaşi provocări cu care se confruntă şi statul muntenegrean: traficul de droguri şi arme, migraţia ilegală, traficul de fiinţe umane etc.

În ceea ce priveşte ”Strategia naţională a Republicii Albania”, ameninţările sunt împărţite în ameninţări interne şi externe, la acestea din urmă fiind incluse naţionalismul şi conflictele etnice, terorismul, traficul ilegal, poluarea globală a mediului, bolile etc.

În 2014, a fost elaborat documentul ”Analiza revizuirii strategice a sectorului de securitate al Republicii Kosovo”, care, la fel ca majoritatea documentelor din ţările din regiune, materializează tratarea separată a provocărilor de securitate naţională, regională şi globală, având asemănări semnificative şi concentrându-se pe crimă organizată.

Se poate concluziona că cel mai mare număr de ameninţări cu care se confruntă aceste entităţi provine din sectorul securităţii non-tradiţionale. Acest fapt poate constitui un indicator al slabei consolidări instituţionale a acestor entităţi, care are ca rezultat catalogarea acestora ca ”state slabe”, iar regiunea Balcanilor de Vest apreciată ca posedând un număr semnificativ de vulnerabilităţi care sunt exploatate de grupările de crimă organizată.

Balcanii de Vest, mediu favorabil activităţilor de crimă organizată[2]

Intensificarea activităţilor de crimă organizată reprezintă una dintre cele mai importante provocări de securitate cu care se confruntă ţările din Balcanii de Vest. Sfârşitul conflictelor armate şi începutul tranziţiei de la un sistem comunist la democraţie, fără a uita însă şi consecinţele generate de sancţiunile economice din anii 1990, în contextul post-conflict, au contribuit la generarea unui mediu favorabil şi a mai multor oportunităţi pentru desfăşurarea activităţilor de crimă organizată. Acest fenomen poate fi considerat ca fiind mai degrabă consecinţa tranziţiei post-comuniste decât unul endemic. Cu toate acestea, este necesar a fi evidenţiat că la baza dezvoltării crimei organizate din regiune stau şi factorii sociali contextuali, precum şi punctele slabe de la nivelul instituţiilor statale, crima organizată beneficiind de spaţiu de manevră în această zonă în principal pentru traficul de persoane, droguri şi arme, criminalitatea economică, spălarea banilor etc.  

Conform unor evaluări recente privind ameninţările în Europa, criminalitatea organizată este în creştere. Numărul grupurilor identificate creşte rapid. Din 2012 până în 2017, numărul acestora a crescut de la 3.600 la mai mult de 5.000, rezultând o creştere de aproape 40%.Potrivit lui Jari Liukku, şeful Centrului european pentru crima organizată la Europol, această tendinţă rămâne pozitivă, criminalitatea organizată reprezentând o ameninţare foarte serioasă - şi care evoluează rapid - la adresa securităţii întregii Europe.

Europol evaluează anual ameninţările generate de criminalitatea organizată pe baza datelor primite de la autorităţile responsabile cu aplicarea legii din statele membre, utilizând bazele de date ale Europol şi de la alte agenţii ale UE. Încasările din desfăşurarea de activităţi de crimă organizată se ridică la 110 miliarde de euro anual.

În Europa au fost identificate în special grupuri de crimă organizată est-europeană, albaneză şi italiană, precum şi alte diverse grupuri criminale tradiţionale. Potrivit aceluiaşi Jari Liukku, ”şi alte grupuri active în întreaga Europă includ grupuri criminale din Balcanii de Vest, Asia şi Africa şi bande de stradă care ar putea funcţiona într-o zonă foarte limitată”, iar ”aceste grupuri sunt deseori extrem de bine organizate şi tind să se concentreze asupra mai multor tipuri de infracţiuni, scopul lor fiind acela de a genera cât mai mult câştig financiar cu orice preţ şi de a folosi structurile societăţii în îndeplinirea propriilor obiective”.

În acest context, comisarul de poliţie finlandez, Seppo Kolehmainen, a subliniat importanţa cooperării în procesul de prevenire a activităţilor de crimă organizată. Acesta a evidenţiat că cea mai eficientă metodă de prevenire a infracţiunilor grave este cooperarea cu mai multe autorităţi în domeniu, acest lucru implicând şi sectorul privat, o cooperare eficientă necesitând inclusiv un schimb de informaţii eficient şi făcut în timp util.

Acest lucru este necesar într-o regiune ca a Balcanilor de Vest măcinată de conflicte etnice şi în care crima organizată nu ţine cont de frontierele entităţilor din zonă şi neputându-se astfel atribui infracţiunilor comise nicio motivaţie etnică, religioasă sau de orice alt tip. Dimpotrivă, diferenţele de acest gen nu împiedică grupurile criminale să coopereze cu alte grupuri care, probabil, provin dintr-o entitate, o etnie sau o religie cu care până acum 20-25 de ani s-au confruntat violent.

Cel mai surprinzător lucru legat de crima organizată din Balcanii de Vest este caracterul său transnaţional, reunind diferite structuri din întreaga regiune fără a lua în considerare naţionalitatea lor, originea etnică, religioasă sau alt tip de identitate. Aşa cum demonstrează realitatea regională sau globală, în general, ţările în curs de dezvoltare se dovedesc a fi deosebit de vulnerabile la penetrarea de către grupările de crimă organizată transnaţionale. Implicarea acesteia în astfel de state este în creştere, fapt ce conduce la o mai slabă consolidare a guvernării în multe dintre ele.

În ţările cu capacităţi slabe de guvernare, funcţionarii corupţi devin ”orbi” şi evită să reacţioneze la activităţile grupurilor care se ocupă cu activităţi de crimă organizată, astfel de reţele interferând în diferite moduri în derularea proceselor politice. Acest lucru este adesea realizat prin corupţie, crearea şi dezvoltarea de activităţi economice ilegale, infiltrarea în sectoare economico-financiare şi de securitate prin constrângere sau corupţie şi inducerea percepţiei existenţei permanente a unor alternative în cadrul procesului de guvernare.

Aceste reţele pot ameninţa frecvent stabilitatea şi pieţele prin construirea de alianţe cu lideri politici, cu instituţii financiare, cu agenţiile de aplicare a legii şi cu agenţiile de informaţii şi de securitate. Pătrunderea elementelor de criminalitate organizată în guvern subminează statul de drept, sistemele judiciare, funcţionarea unei prese libere, procesul de construire a instituţiilor democratice şi de manifestare a transparenţei.

În acest context, corupţia este percepută ca o problemă endemică în regiunea Balcanilor de Vest, fenomen care dă naştere la numeroase oportunităţi pentru crima organizată. Într-un studiu realizat de Transparency International, Raportul Anual privind corupţia, din 183 de ţări subiecţi ai studiului, ţările din Balcanii de Vest ocupă locuri undeva la mijlocul clasamentului. Cele mai bune poziţii în acest studiu le au Croaţia şi Muntenegru, care se situează undeva pe locul 66, în timp ce Kosovo ocupă locul 112, fiind considerată entitatea cu cel mai ridicat nivel de corupţie din regiune.

A devenit clar că numai acele entităţi cu mecanisme de stat consolidate care nu subminează drepturile cetăţenilor lor, care au stabilitate internă şi democraţie constituţională, sunt considerate ”state puternice” şi, prin urmare, sunt considerate principale ”producătoare” de securitate şi nu sunt numai ”consumatoare” de securitate. Fragilitatea mecanismelor statului constituie factorul cheie care generează vulnerabilităţi, instabilitate, insecuritate şi oportunităţi pentru dezvoltarea activităţii de crimă organizată la nivel naţional, regional şi internaţional în lumea contemporană.

Dinamica evoluţiilor din regiunea Balcanilor de Vest, numită de unii periferia Europei sau chiar ”periferia periferiei”, constituie un argument important pentru ca Europa să nu rămână indiferentă. Balcanii de Vest sunt un canal pentru transferul a diverse ameninţări şi provocări care provin din alte regiuni ale lumii, cum ar fi Orientul Mijlociu, acestea fiind:

• trafic ilegal de imigranţi: ca urmare a liberalizării vizelor pentru Balcanii de Vest de către UE, imigranţii au avut tendinţa de a părăsi zonele mai sărace ale regiunii pentru a căuta condiţii mai bune de trai în statele membre ale UE. Riscurile generate de această tendinţă, care este una istorică, pot fi gestionate de entităţile din Balcanii de Vest în aşa fel încât cel puţin nivelul acestora să nu depăşească capacitatea structurilor de control la frontieră de a interzice imigranţii ilegali, potenţiali terorişti sau contrabandişti de arme şi de droguri;
• trafic de droguri şi arme: rutele de trafic de droguri şi arme şi mulţimea de vulnerabilităţi care creează oportunităţi pentru aceste activităţi în Balcanii de Vest constituie o preocupare pentru guvernele din regiune. Structurile abilitate nu pot decât să accepte provocarea de a elimina traficul de droguri şi arme prin strategii operaţionale şi preventive, în cooperare cu UE sau cu alte structuri internaţionale;
• spălare de bani: obiectivul celor care desfăşoară activităţi de crimă organizată este acela de a colecta cât mai multe resurse financiare dar, în acelaşi timp, ei urmăresc să le stocheze în diverse locaţii şi bănci, astfel încât averea lor să rămână nevăzută. Spălarea banilor presupune ascunderea sursei profiturilor ilicite şi se realizează printr-un proces specific, deşi tipologiile de spălare a banilor diferă în complexitate: veniturile licite sunt plasate în cadrul sectorului bancar oficial; veniturile ilicite sunt redistribuite printr-o serie de conturi în cantităţi mici, astfel încât să se ascundă originea sursei lor şi veniturile ilicite care devin licite sunt folosite pentru a achiziţiona proprietăţi, acţiuni şi obligaţiuni, astfel încât acestea să poată fi depozitate legal în conturi bancare.

Drept consecinţă, în contextul actualei dinamici a evoluţiilor din Balcanii de Vest, regiunea a fost identificată ca fiind una deficitară în combaterea activităţilor de crimă organizată grave.

Lupta împotriva crimei organizate din Balcanii de Vest, obiectiv primordial al comunităţii internaţionale

Într-o lume în care natura criminalităţii organizate  moderne necesită o abordare mult mai coordonată şi mai eficientă pentru contracararea acesteia, au fost identificate multe lacune în mecanismele de cooperare regională, precum şi lipsa unei direcţii comune şi a unei coordonări regionale.

În anul 2015 a fost lansată iniţiativa privind lupta împotriva terorismului din Balcanii de Vest (WBCTi) pentru a realiza o abordare comună şi coordonată a cooperării regionale în acest sens. Ulterior, în Balcanii de Vest, a fost extinsă această iniţiativă WBCTi la alte două domenii de securitate internă, fiind lansate iniţiativa împotriva criminalităţii organizate grave (WBCSCi) şi iniţiativa privind securitatea frontierelor (WBBSi) sub egida mecanismului de guvernare integratoare a securităţii interne (IISG).

Într-un astfel de context, în ultimii ani, entităţile din Balcani de Vest fac dovada unui angajament sporit în lupta împotriva crimei organizate. Majoritatea dintre acestea au ratificat convenţii internaţionale privind contracararea criminalităţii organizate, precum Convenţiile ONU de la Palermo şi Mérida (împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi împotriva corupţiei) şi Convenţia privind spălarea, căutarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor din activităţi de crimă organizată.

Pentru a consolida lupta împotriva crimei organizate şi corupţiei, majoritatea ţărilor au dezvoltat structurile de poliţie, au reformat sistemului judiciar, au introdus noi metode de investigare sau noi măsuri speciale şi norme de punere în aplicare, în materie de confiscare a veniturilor ilegale. În acest sens, Albania, Serbia şi Macedonia de Nord au reformat legile privind confiscarea pentru a face aplicarea acesteia mai mult eficientă.

Este de remarcat că şi la nivel internaţional se fac eforturi deosebite pentru dezvoltarea luptei împotriva crimei organizate. La Summitul de la Londra, din iulie 2018, dedicat iniţiativei ”Procesul de la Berlin”, UE şi Marea Britanie au promis sprijin pentru Balcanii de Vest atât pentru a creşte nivelul de securitate şi cel al investiţiilor, cât şi pentru lupta împotriva crimei organizate.

Un alt exemplu în acest sens este cel al Centrului pentru Cooperare Juridică Internaţională (CILC)[3], care, în urma implicării sale în lupta împotriva crimei organizate prin proiectul regional IPA2010, din Balcanii de Vest, ”Lupta împotriva crimei organizate şi a corupţiei: consolidarea reţelei procurorilor din Balcanii de Vest” şi prin proiectul IPA2014 ”Cooperarea internaţională în domeniul justiţiei penale: Reţeaua Procurorilor din Balcanii de Vest”, se angajează să rămână dedicat căii pe care a pornit. Începând cu 01.01.2018, CILC s-a alăturat ”German Development Cooperation” (GIZ) şi ministerului de interne al Italiei în cadrul proiectului IPA2017, ”Combaterea Crimei Grave în Balcanii de Vest”. Acest proiect de 13 milioane de euro este finanţat de Comisia Europeană şi de ministerul federal german pentru cooperare şi dezvoltare economică.

Un alt proiect, pentru care au fost alocate resurse financiare în valoare de aproximativ 2 milioane de euro, lansat în lupta împotriva criminalităţii organizate, sub auspiciile Biroului ONU pentru Droguri şi Criminalitate de la Bruxelles (UNDOC)[4], pentru perioada aprilie 2016 - martie 2017, a fost cel intitulat "Măsurarea şi evaluarea crimei organizate în Balcanii de Vest: sprijinirea politicii bazate pe dovezi", obiectivul general al acţiunii fiind acela de a contribui la consolidarea statului de drept prin lupta împotriva crimei organizate în ţările şi teritoriile beneficiare, prin îmbunătăţirea cunoaşterii privind tendinţele şi modelele crimei organizate. Obiectivul specific al acţiunii este de a dezvolta şi de a pune în aplicare un cadru pentru cuantificarea şi analiza criminalităţii organizate în Balcanii de Vest şi de a stabili mecanisme de monitorizare şi de elaborare a unui raport analitic bazat pe dovezi privind crima organizată din Balcanii de Vest.

Întrucât, perspectiva aderării la UE pare a fi singurul factor unificator major în Balcanii de Vest, acesta aceasta este o pârghie puternică pentru punerea în operă a reformelor necesare. A devenit foarte clar că UE trebuie să conducă ostilităţile în acest proces de integrare a regiunii şi să definească exact obiectivele şi mijloacele folosite. În mediile de specialitate se discută deja despre faptul că UE şi aliaţii săi trebuie să lanseze o ofensivă împotriva crimei organizate în Balcanii de Vest abordând simultan trei fronturi:

• ţările din Balcanii de Vest trebuie să fie puternic încurajate şi susţinute
  să întreprindă reforme profunde ale sectoarelor de securitate, pentru a le face mai eficiente, responsabile şi lipsite de corupţie. Unităţile specializate în aplicarea legii şi structurile de luptă împotriva crimei organizate trebuie să dispună de suficiente resurse umane, materiale şi financiare pentru a putea să îndeplinească obiectivele în mod optim şi fără interferenţe politice;
• reformele în materie de securitate trebuie să fie însoţite de reforme ale sistemelor judiciare care trebuie, de asemenea, să devină eficiente, independente şi armonizate la nivel regional, precum şi cu legile şi principiile UE;
• organismele regionale pentru combaterea crimei organizate trebuie reformate.
  Având în vedere faptul că, în prezent, provocările şi ameninţările de securitate de tipul crimei organizate sunt transnaţionale, reacţia împotriva lor ar trebui să se bazeze pe un efort comun şi interstatal.

În prezent, entităţile din Balcanii de Vest se confruntă cu capacităţi instituţionale limitate, acest fapt influenţând potenţialul lor de a face faţă individual provocărilor de securitate non-tradiţionale de tipul crimei organizate. Din acest motiv, se consideră că dezvoltarea cooperării regionale, în domeniul securităţii şi, în special, în sectorul justiţiei şi afacerilor interne, este considerată o condiţie esenţială pentru a răspunde în mod adecvat ameninţărilor de tipul celor generate de crima organizată.

Concluzii

În Balcanii de Vest drogurile, migraţia şi traficul ilegal de persoane, traficul de arme, spălarea de bani şi teroriştii sunt aliaţi tradiţionali care se află pe o traiectorie comună şi concură la punerea în operă a unor planuri de afectare a stabilităţii şi securităţii regiunii. Aceasta este principala vulnerabilitate a regiunii. În timp ce în Balcanii de Vest, infracţiunile ordinare au scăzut ca număr şi intensitate, crima organizată are o tendinţă crescătoare. Contribuţia corupţiei la desfăşurarea activităţilor de crimă organizată nu poate fi contestată, mai ales în această regiune în care războaiele etnice au fost deosebit de violente.

Teroriştii au invariabil o agendă politică care, adesea, se dovedeşte extrem de ambiţioasă, aceştia bucurându-se de diverse alianţe formate la nivel regional sau global, cu simpatizanţi şi complici pretutindeni, inclusiv în grupările de crimă organizată din Balcanii de Vest.

Reţelele de crimă organizată „se reinventează”, rulează sume impresionante, beneficiază de resurse şi sisteme sofisticate de operare şi, folosind flagelul corupţiei, fac încercări de a induce percepţia legalităţii, reuşind, cu destul succes uneori, să acţioneze la vârfuri decizionale foarte înalte şi astfel provocarea să devină una majoră pentru întreaga zonă a Balcanilor de Vest.