Conferinţa MAS: „Cum răspundem la crizele de securitate naţională?”: Factorul militar are puteri limitate, chiar şi în criză

Cum răspundem la crizele de securitate naţională? În demersul nostru de a răspunde la această întrebare, pe 16 februarie 2021 am invitat reprezentanţi cu experienţă îndelungată în poziţii de decizie politică sau militară, oameni din mediul de business, precum şi membri ai mediului jurnalistic şi academic. Două paneluri, nouă speakeri, trei invitaţi speciali şi cinci ore de dezbateri au dat contur actualităţii.

Monitorul Apărării şi Securităţii ţi-a adus în actualitate teme legate de modul în care arhitectura de securitate a României se comportă în cazul unor crize, precum cea sanitară şi cea economică din 2020. Securitatea naţională a României are o criză de leadership.

Pentru că ai un interes manifest, justificat, legitim şi pentru că este bine să ştii unde te afli în sfera siguranţei personale şi a securităţii naţionale, îţi redăm aici esenţialul din expunerile participanţilor la dezbatere.

Factorul militar are puteri limitate, chiar şi în criză

Nu toate problemele de astăzi pot fi rezolvate prin delegarea de puteri suplimentare către oameni în uniformă. Dacă faci apel la trecutul recent, găseşti similitudini cu ceea ce a fost înainte de 1990.

Implicarea factorului militar în elaborarea şi operaţionalizarea strategiei de vaccinare a populaţiei, spre exemplu, a lăsat loc de interpretări cu privire la limitele până la care Statul poate să împingă intervenţia cu structuri armate în gestionarea unor situaţii în care suportul populaţiei şi al comunităţii de business este vital.

Fără încrederea cetăţenilor în administraţia publică şi în structurile militare, activitatea acestora este pusă sub semnul întrebării, iar răspunsul la criză ar putea pierde din suportul populaţiei.

Nu este suficient ca să existe mecanismele de menţinere a activităţilor pentru apărare, ordine publică şi securitate naţională în cadrul constituţional.

Este nevoie ca aceste mecanisme să fie efectiv puse în practică. Spre exemplu, controlul parlamentar asupra structurilor informative şi de securitate ar trebui consolidat.

Atât cât este posibilă, fără a pune în pericol lucrurile de bază, specifice tuturor serviciilor de informaţii şi de securitate din lumea largă, transparenţa trebuie asigurată pentru că ea are o pondere foarte mare în generarea sentimentului de încredere.