Conferinţa MAS „Cum răspundem la crizele de securitate naţională?”: Cadrul legislativ este complet depăşit

Cum răspundem la crizele de securitate naţională? În demersul nostru de a răspunde la această întrebare, pe 16 februarie 2021 am invitat reprezentanţi cu experienţă îndelungată în poziţii de decizie politică sau militară, oameni din mediul de business, precum şi membri ai mediului jurnalistic şi academic. Două paneluri, nouă speakeri, trei invitaţi speciali şi cinci ore de dezbateri au dat contur actualităţii

Monitorul Apărării şi Securităţii ţi-a adus în actualitate teme legate de modul în care arhitectura de securitate a României se comportă în cazul unor crize, precum cea sanitară şi cea economică din 2020. Securitatea naţională a României are o criză de leadership.

Pentru că ai un interes manifest, justificat, legitim şi pentru că este bine să ştii unde te afli în sfera siguranţei personale şi a securităţii naţionale, îţi redăm aici esenţialul din expunerile participanţilor la dezbatere.

Cadrul legislativ este complet depăşit

Cu toate că tranziţia României de la vechiul regim la democraţie a venit cu numeroase lecţii despre cine suntem şi ce vrem din perspectiva legăturilor dintre individ şi Stat, Legea 51/91 a rămas baza pentru definirea stării de securitate naţională. Spre exemplu, Legea 51/91 nu prevede preşedintele sau premierul ţării în rolurile de beneficiar al informărilor de securitate naţională. În 30 de ani, fie nu s-a găsit suficientă voinţă politică pentru a pune această lege într-un cadru modern, fie toată voinţa politică a fost înfrântă de o altă voinţă.

În percepţia publică, există referiri mai degrabă negative faţă de autorităţi şi faţă de componente ale arhitecturii de securitate. Neîncrederea este extinsă la serviciile de informaţii şi de securitate, pentru că nu există sentimentul că aceste structuri sunt realmente controlate democratic. Dimpotrivă, opinia publică reflectată în spaţiul mediatic indică faptul că percepţia este tocmai contrară, respectiv serviciile controlează societatea prin infiltrarea tuturor straturilor acesteia.

În august 2020, în plină pandemie, în Parlament a fost declanşată procedura de modificare şi completare a Legii 51/91, însă doar în privinţa unui singur aspect, care a generat şi mai multă îngrijorare prin momentul ales. În loc să abordeze integral caracterul caduc şi să aducă îmbunătăţirea de care întreaga societate are nevoie, iniţiativa legislativă priveşte doar o întărire a puterii pentru cei care reprezintă autoritatea.

Parlamentarii şi sponsorii modificărilor la Legea 51/91 ar fi trebuit să cântărească mai bine contextul, întrucât prioritar pentru securitatea naţiunii este răspunsul autorităţilor române la criza sanitară şi la vulnerabilităţile din economie. Altfel, iniţiativa atrage nemulţumiri şi generează suspiciuni majore, cu atât mai mult cu cât este susţinută de politicieni din apropierea Preşedintelui României. Modificările şi completările selective la Legea 51/91 riscă să întărească impresia că „serviciile conduc România”. Ca şi cum nu ar fi fost îndeajuns să se vorbească, motivat, despre infiltrările în presă, partide politice, executiv, mediu de afaceri sau organizaţii neguvernamentale, starea de neîncredere în autorităţi este alimentată de amestecul „serviciilor” în justiţie sau de simpla existenţă a convingerii că această realitate există ca o stare naturală. Percepţia asupra alterării actului de justiţie atârnă foarte greu în opinia generală şi este factor declanşator al protestelor.

=